​Potrivit dispozițiilor Legii nr. 192/2006, cu modificările ulterioare, se poate recurge la mediere:
 

În orice litigiu de natură civilă: obligația de a face; pretenții; raporturi locative; revendicare, grăniţuire, succesiuni; etc.
 

În orice litigiu de natură comercială: executarea şi interpretarea contractelor; rezilierea contractelor; somaţii de plată; pretenţii; etc.
 

În litigiile de familie: neînțelegerile dintre soți privind continuarea căsătoriei, exercițiul drepturilor părintești, stabilirea domiciliului copiilor, contribuția părinților la întreținerea copiilor, partaj de bunuri precum și orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii, respectiv în legătură cu divorțul și cererile accesorii acestuia;
 

În materia conflictelor de drepturi în domeniul litigiilor de muncă: executarea şi interpretarea contractelor; drepturi băneşti; decizii de imputaţie; desfacerea contractului de muncă; conflicte între angajaţi; protecţia maternităţii; discriminarea şi încălcarea demnităţii angajatului; agresiuni şi hărţuiri de orice fel asupra angajatului; etc.

În materia penală: în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților. Se poate recurge la mediere pentru următoarele infracţiuni prevăzute de Codul Penal: Lovire sau alte violenţe (art. 180); Vătămare corporală (art. 181); Vătămare corporală din culpă (art. 184, alin. 1 şi 3); Violare de domiciliu (art. 191, alin. 1); Seducţia (art. 199); Furtul pedepsit la plângerea prealabilă (art. 210); Abuzul de încredere (art. 213); Distrugerea (art. 217, alin. 1); Tulburarea de posesie (art. 220); Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului (art. 307); Tulburarea folosinţei locuinţei (art. 320).

În materia financiar-bancară: conflicte reclamate de client; dobânzi calculate greşit; comisioane necuprinse în contract; mărirea nejustificată a dobânzilor fixe pe perioada de derulare a contractului; erori în procesarea tranzacţiilor cu cardul sau prin online banking; înregistrări nejustificate ca rău platnic la Centrala Riscurilor Bancare şi Biroul de Credit; clauze abuzive în contractul de credit; modificarea clauzelor contractuale fără acordul părţilor şi consemnarea acestora prin act adițional; prelucrarea cu întârziere a operaţiunilor bancare comandate de clienţi, care aduc prejudicii clienţilor; neplata cu rea credinţă de către clienţii debitori a datoriilor băneşti către bancă; conflicte intervenite între bănci şi colaboratorii externi ai acestora (firme de leasing, evaluatori, traducători, consilieri juridici, avocaţi şi alţi specialişti); etc.

În materia comunitară: conflicte care apar în comunitate; agresiuni asupra mediului (zgomot, praf, animale, etc.); conflicte între asociaţiile de proprietari sau chiriaşi şi membrii acestora; conflicte între asociaţii şi furnizorii de utilităţi; etc.

În litigiile având ca obiect conflictele din domeniul protecției consumatorilor: în cazul în care consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și agenții economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor;

Medierea poate avea ca obiect soluționarea în tot sau în parte a litigiului.
 

Nu pot face obiectul medierii:
Drepturile strict personale, cum ar fi cele privind statutul persoanei;
Orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau prin orice alt mod admis de lege.