Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de soluţionare a disputelor (Alternative Methods of Dispute Resolution) şi reprezintă o alternativă viabilă la sistemul juridic din România menită să degreveze instanţele de judecată de numeroase cauze şi să asigure satisfacerea intereselor părţilor implicate în conflict.

Medierea este o profesie liberală, reglementată de Legea nr. 192/2006 privind organizarea medierii și a profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare.

Procedura medierii reprezintă o negociere asistată de o terță persoană (mediator), imparțială și neutră, care ajută părțile să identifice soluții proprii de rezolvare a litigiului dintre ele.

Părţile - persoane fizice sau persoane juridice - pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, convenind să soluţioneze pe această cale orice dispute în materie civilă, comercială, de familie, penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege. 

Mediatorii utilizează tehnici specifice pentru a îmbunătăți dialogul dintre părțile implicate ajutând la atingerea unei convenții (cu efecte concrete) în problema pusă în discuție. Firește, mediatorul trebuie să fie imparțial, iar discuțiile să fie păstrate de către acesta în condiții de confidențialitate.

Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile (art. 1, alin. 2 din Legea nr. 192/2006).

Activitatea de mediere a fost practicată din cele mai vechi timpuri. Istoricii situează apariția acesteia în perioada comerțului fenician. Practicile din Grecia Antică și din Roma Antică au adus un ințeles adecvat termenului de „mediere”. Romanii au folosit mai multe denumiri pentru persoanele care se ocupau de acest proces, precum: medium, interpolator, conciliator, interlocutor și în final, mediator.

În Evul Mediu, în unele țări practica de mediere a fost interzisă, iar în altele putea fi realizată doar de către autoritățile centrale. În anumite culturi, mediatorul era considerat o persoană sacră, ce merita un respect deosebit.